Impozitul va varia in functie de zona in care se afla contribuabilul fiind stabilite cinci categorii distincte de zone, cu coeficienti de zona diferiti:
– Bucuresti;
– opt poli (Brasov, Cluj, Constanta, Craiova, Iasi, Ploiesti, Sibiu, Timisoara);
– municipiile;
– orasele si statiunile de interes national;
– zona rurala;
– Delta Dunarii;
– statiunile de interes local.

Primele patru categorii sunt impartite, la randul lor, fiecare dintre ele, in alte patru zone, in functie de distanta fata de centrul localitatii.

Legea mai introduce si un coeficient sezonier care se refera la perioada de functionalitate a unitatilor de cazare in timpul unui an:
– mediul rural;
– litoralul;
– Delta Dunarii;
– statiunile montane;
– Bucurestii;
– cei opt poli;
– municipiile si orasele;
statiunile balneare.

Ultimul coeficient este legat de numarul de stele sau de margarete al hotelului sau pensiunii.
Prin aplicarea acestor coeficienti asupra fiecarei unitati hoteliere sau de alimentatie publica rezulta valori diferite ale impozitului specific datorat statului, de la o unitate sau alta.

In calculul impozitului specific, mai sunt incluse numarul de locuri de cazare, suprafata utila a locatiei si coeficientul de ajustare pentru spatiul tehnic.

Ce domenii sunt vizate

vor fi obligati la plata impozitului specific acei contribuabili care, la finalul anului in curs, vor avea inscrisa in actele constitutive, ca activitate principala sau secundara, una dintre urmatoarele activitati corespunzatoare codurilor CAEN:
5510 – Hoteluri si alte facilitati de cazare similare;
5520 – Facilitati de cazare pentru vacante si perioade de scurta durata;
5530 – Parcuri pentru rulote, campinguri si tabere;
5590 – Alte servicii de cazare;
5610 – Restaurante;
5621 – Activitati de alimentatie (catering) pentru evenimente;
5629 – Alte servicii de alimentatie n.c.a.;
5630 – Baruri si alte activitati de servire a bauturilor.

Citeste continuarea pe adevarulfinanaciar.ro